Sunday, 27 January 2008

Wijk aan Zee, final


Ieri am mai dat o fuga pina la Wijk aan Zee, sa vad ce se mai intampla. De data asta am fost cu Carmen, cu bicicletele, si am stat ceva mai mult, chiar m-am uitat la niste partide.
Am inteles si cum merge treaba, sunt trei grupe de mari maestri si nu stiu exact cite turnee open in paralel. Ce mi-a placut foarte tare e ca, pentru prima oara, anul asta au facut si un mini-turneu de old boys (onorific, pentru mari maestri batrini); anul asta, 4 participanti. (POZE)

Friday, 18 January 2008

Dit is een pen (III)

Ieri a fost ultimul curs de olandeza din pachetul "Basic". Acest pachet a fost format din trei sectiuni (I si II le-am facut intensiv - de doua ori pe saptamana, curs de trei ore, in vara, cu un profesor; III, inceput in octombrie si incheiat ieri, cu un altul).
Din pacate, ieri profesorul a fost bolnav, asa ca in locul lui a venit cel de la primul curs.
In prima faza, m-am bucurat - ce mai faci etc. - dar, dupa jumatate de ora de lectie, imi venea sa o iau la goana. Mi s-a parut ca preda execrabil si lectia este o mare pierdere de timp. Am plecat la pauza, impreuna cu jumatate de grupa.
Ce m-a surprins e ca, atunci cind am terminat I+II, nu mi se parea asa. Acum insa, m-am obisnuit cu stilul celuilalt, mult mai alert, nu pierzi nici un minut, dupa 3 ore de lectie esti terminat de oboseala, dar macar ai impresia ca ai avansat o gramada.
Si atunci ma gindesc ca poate nu poti judeca un profesor cu adevarat decit retrospectiv & comparativ ... Poate proful de mate de la liceu parea criptic si rau la vremea lui, dar dupa ce ajungi la facultate iti dai seama ca, prin comparatie, era un super-profesor. Si 5 ani mai tirziu ti-l amintesti cu placere. Hm.
Teoria asta se poate aplica la multe chestii - manageri, joburi, relatii... In fond, de-aia s-a inventat pestera :)

Wednesday, 16 January 2008

Wijk aan Zee


Wijk aan Zee este numele unei mici localitati de la Marea Nordului unde, din 1947 se desfasoara anual unul din cele mai celebre turnee de sah. E un turneu inchis, unde participa numai mari maestri (topul momentului). Cred ca am auzit prima oara de turneul asta cind aveam vreo 8-9 ani :) . E formidabil ca, pe vremea aia, mi s-a parut ca nu o sa pot ajunge niciodata acolo, sa vad live... Mi se parea la capatul pamantului si ca e nevoie sa fii foarte, foarte bogat ca sa vizitezi (cam aceeasi impresie am avut-o mai tiraziu despre Formula 1 la Monte Carlo...)
In orice caz, locul e la doar 1 ora de Amsterdam, asa ca m-am dus duminica sa vad ce si cum (si cred ca o sa ma mai duc o data si in weekend-ul urmator). A fost frumos, pentru mine, sa-i vad pe Topalov, Kramnik, Anand, Judith Polgar :) Am fost cu Kinga, care s-a bucurat ca in turneu sunt doi unguri si nici un roman :) si a inceput sa faca calcule citi oameni destepti scot ei raportat la populatie, comparativ cu romanii.... In plus, pe linga turneul inchis al marilor maestri, mai e un open si, in weekend-ul viitor, un turneu de sah rapid.
Statiunea in sine nu e cine stie ce: marea e la 5 minute de sala de joc, plaja pustie, bineinteles, vint... Nu pare a fi atit de comercial ca la Scheveningen, ci mai degraba un stil mai "Eforie Nord" ca sa zic asa.

Un an mai tirziu (1)

Pe 13 ianuarie am aniversat un an de la casatorie :) . Ne-am sarbatorit un pic, desi adevarata sarbatoare e pentru noi in februarie, cind vom face 7 (!!!) ani de cind suntem impreuna. Si totusi, iata ca a trecut un an de cind a inceput totul : 2007 a inceput cu o saptamana petecuta pe trenuri, Bucuresti-Amsterdam si retur, la interviuri, apoi, la 10 ore dupa ce ne-am intors, a fost nunta, apoi s-au facut actele si in final ne-am mutat. Peste o luna va fi un an de cind suntem aici... Mie mi se pare ca a trecut mult mai mult timp. Poate din cauza atitor schimbari, poate din cauza ca am facut o gramada de lucruri si am vazut o multime de locuri noi. In orice caz, retrospectiv, cred ca primele 6 luni au fost cele mai grele. Lunile cind nu aveam prieteni aici, nici macar cunostinte sau nimic, cind chiar nu intetelegeam boaba olandeza. But then again, timpul trece si cumva, incet-incet m-am obisnuit. Romania pare intr-un fel mult mai aproape (din cauza internetului si a faptului ca vorbesc des cu multa lume, inclusiv mama), dar in alt fel mult mai departe (e greu sa iti amintesti nervii pe care ti-i poti face la circa financiara cind de ceva timp totul se rezolva cu un click pe net). O sa revin.